Istanbulul m-a făcut sa-mi dau seama de ce îmi plac ciubucele. Dacă pana acum pentru a face fericit un copil i-as fi oferit de mărțișor bastonașe de zahar roșu împletit cu alb, acum (m)i-as dărui un alt fel de mărțișor. Si asta va doresc si vouă, ca de acum înainte martie sa fie făcut din tango la fel de delicios precum e ciubucul din zahar topit.
M-am întors cu trăiri amestecate, dar toate întru Bine... Un amalgam dulce-amar de autentica sorginte orientala. Toate realizări mai degrabă ulterioare experienței, replici (ecouri) ale emoției de a fi inspirat aerul de pe malul Bosforului, in mod nepremeditat si fara ghid. Poate ca doar era necesar sa cobor un pic in aval sa vad ce e in amonte.
Un vârtej de emoție. As spune ca vârtejul e halucinant prin puritatea esenței unei singure emoții atotcuprinzătoare, mai degrabă decât un amestec de mai multe emoții. Nicăieri ca in tango nu am mai întâlnit emoția in esență atât de pura. In alte dansuri (salsa, samba etc.) este euforie, în diverse alte pasiuni e adrenalina (jocurile de noroc, sporturile extreme etc.), in îndrăgostire e bucurie si beatitudine, ... inconștiență, in pierderea dragostei e suferință, deznădejde, furie, frustrare. In tango sunt toate acestea la un loc si multe altele, unele ce nu pot fi numite si pe care poate nu le vom identifica niciodată. Sunt toate, țesute într-o singura pânză, pe care o îmbraci si porți. Este Emoția rafinata pana la lichefiere, iar apoi toarsa, ca din aur lichid si fierbinte, in miliarde de fire insesizabile, o țesătură atât de fina, dar atât de puternica încât se incarnează pe tine. O a doua piele de care nu mai vrei, dar nici nu te mai poți dezbrăca vreodată.
Este zâmbet dulce si amar in acelasi timp. Foșnetul - despre care credeai ca poate fi doar auditiv, dar înțelegi acum ca e si vizual - al dansatorilor. Invizibil din dans sau pe pista, se dezvăluie ochilor de pe margine. Bucuria care, asemenea unui pește care nu poate supraviețui prea mult in afara mediului său, freamătă în orice milonga, oricât de mica sau de mare, dar este străină ochiului (sau sufletului) netrăitor de tango, căci nu transpare sau atinge pe cei de dincolo de pistă - mandala tangoului. Misterul (matematic?) prin care se poate atinge perfecțiunea sau indrepta catre dezastru orice milonga grație medicului de garda care este DJ-ul, care are o (incredibil de uriașă) responsabilitate a creșterii sau scăderii pulsului "pacientului".
M-am întors de la Istanbul. Gândindu-ma cum naiba pot fi un bun DJ. Dacă voi mai putea aprecia vreodată drept atrăgătoare vreo persoana din afara milongii (sau tangoului), căci pe strada sau in jurul meu singurii oameni interesanți sau cu un chip care imi atrage atenția sunt cei care (realizez o fracțiune de secunda mai târziu) seamăna cu diverși tangueros/as pe care i-am văzut sau cunoscut.
M-am întors visând si dorind. Iar faptul ca îmi doresc ma face sa gândesc la viitor. Mă gândesc (pe mine) la timpul viitor.
Croșetez și deșir tande și trăiesc în miezul zilelor (nopților) de tango. Alt fel nu exista... si nici n-au existat. What pre-tango days? :)
Luna martie e făcută din tango. La Constanta faptul e public luni, miercuri si vineri. In restul zilelor depinde de noi sa o trăim, intim sau zgomotos, după pofte si posibilități.
Iar mărțișorul pe care l-am confecționat in atelierul nostru de tango se numește Lectia de tehnica pentru femei, este împachetat frumos si vă așteaptă cu mic, cu mare, luni, 15 martie, la ora 20.30, la Tomis Dance Studio.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
