Magia tangoului atinge (si) Constanta

Am inceput! Primii pasi. Mai lini decat ma asteptam, mai mulţi decat speram. Zeci de oameni care s-au perindat prin faţa noastra. Mulţime vioaie si eterogena, ţinuta la un loc de un fir pe cat de fragil, pe atat de puternic, al tangoului. Cum sa-i caracterizez? Neobosiţi. Cu un zambet incert pe chip. Nu-si dau seama de ce se bucura. De fapt, nici nu stiu ca sau cand a aparut un zambet pe faţa lor. Nu e zambetul de "distractie". E o bucurie care-i precede. Se bucura (fara s-o stie efectiv) de ce ii asteapta. S-a deschis o lume inaintea lor. O lume la fel de mare si in acelasi timp de mica precum cea in care traiesc, desi una nevazuta pana acum. Sunt primii tangueros din Constanţa. Asta e! Inevitabilul s-a produs. Vor ramane in analele istoriei romano-argentiniene: primii constanţeni. :)

Ma bucur. E un inceput minunat. Ma bucur pentru ei, dar si pentru noi. Mi-am asigurat o bucaţica de fericire; o servesc in doua porţii: in fiecare seara de miercuri si vineri, cand plec de la studio cu un zambet imposibil de sters de pe faţa, intr-o stare de surescitare si exaltare care nu ma paraseste vreme de mai multe ore. Nu mai simţisem asta de la ultima milonga stinsa intr-o dimineata, cand era zi de mult, si inima mi se mai zbatea inca nebuneste post-tango.